A doua zi am plecat sa vizitam orasul vechi. am iesit din holtel si acum incotro? aveam o harta dar nici macar sa o tinem corect in mana nu stiam. si erau asa de multe stradute pe care o puteam lua.le-am incercat pe toate.unele erau fundaturi.pana la urma ne-am aventurat pe o posibila cale buna si am tot mers.ca sa ne fie mai usor am iesit din cetate si am mers pe langa zidurile ei. am ocolit destul de mult, dar era calea cea mai sigura de a a junge undeva. era fascinant sa vezi arhitectura locului si caracterul oamenilor,dar era asa de obositor si aici caldura se simtea destul de bine pentru ca nu mai batea briza ca la Agadir. peste tot erau masini si mai ales scutere de care trebuia sa te feresti pentru ca mergeau foarte tare. am ajuns la amiaza inapoi la riad si am cazut franti de oboseala. mai mult oboseala psihica pt ca era o lume noua in care nu stiam daca esti in siguranta sau nu.totul era ca in piata iosefin,daca pot face o comparatie, dar pana la urma am vazut ca erau civilizati, nu a fost nicio problema,era foarte sigur, dar mi-a luat un pic de timp pana sa si simt asta. pe zi ce trecea invatam tot mai mult stradutele intortocheate si incepeam sa ma simt mai sigura pe mine. e o experienta unica si autentica. am vizitat medrese, mormintele fondatorilor marrakechului, soukurile. o multime de lucruri frumoase. ce era interesant e faptul ca si cea mai darapanata casa avea usa decorata si ferestre cu fier forjat. atentia pentru detalii e cu adevarat specifica lor.
