joi, 6 octombrie 2011

one way ticket





m-as intoarce in Maroc in orice clipa. au fost niste zile minunate, chiar daca la inceput am fost sceptica in ceea ce priveste locatia in care urma sa merg; cu 2 zile inainte de a pleca era sa contramandez totul, dar multumesc lui Dumnezeu ca nu am facut-o pentru ca am trait clipe minunate.

Dupa o noapte imposibila si un zbor de 2 ore precedat de unul de 4 ore, am ajuns in Marrakech. Am stat in gara si am baut o bautura minunata. se numeste oranciok si e frappe,iar la baza are sirop de portocale si un strat de caramel.Îmmmmm, normal ca salivez acum :)


mergand mai departe, am luat autocarul spre Agadir. Ajunsi acolo nu stiam in ce parte sa o luam ,dar au venit altii la noi pentru a ne indruma sau a oferi un taxi. pana la urma am acceptat taxi, pe care a trebuit sa il negociem,bineinteles. pe drum erau o multime de blocuri in constructie si un peisaj destul de dezolant ,descurajator si toate cuvintele cu de. mi-am zis in gand asta e! mi-a trebui maroc no tine-te bine,domnisoara, aaa..doamna. cu cat ne afundam in oras cu atat parea sa fie mai bine: constructii terminate, unele chiar luxoase si foarte luxoase. la hotel nimic de reprosat.cat se poate de european. ne-am trezit de dimineata pentru maroc :P (pt ca fata de noi sunt cu 3 ore in urma) si am mers sa luam micul dejun. meniul era in franceza, chelnerii vorbeau franceza, toata lumea vorbea franceza, noi stiam sa zicem merci. am comandat un mic dejun marocan si unul european. asteptam noi un timp relativ scurt si vedem un chelner cu o multime de chestii ce trebuia sa le serveasca si vedem ca vine la noi si pune pe masa omleta cu branza, doua clatite cu o chestie dulce cu gust de halva, pahar cu suc natural de portocale, si un frappe.asta era dejunul meu, iar Raz a primit : vedeti in poza ce e pe langa :p ne saturam ca la un pranz copios




in fiecare dimineata aratam asa-nu o sa uit prea curand micurile dejun




Am ajuns in sfarsit pe plaja,dupa ce am ocolit jumate de oras pt a ajunge la ea pt ca domnul ghiduș are o intuitie de invidiat,ca de! doar e meseria lui si stie mai bine, dar am zambit frumos dupa ce m-am descaltat si printre degete ma gadila nisipul asaaaa de fin. ce era ciudat e ca fluxul si refluxul era atat de mare incat te plictiseai sa mergi seara la apa din cauza ca se retragea f mult



era o plaja comuna pentru turisti si localnici si puteai vedea langa europeni in slip minuscul o familie marocana; barbatii aveau pantaloni scurti si femeile erau toate imbrobodite.baieteii aveau chiar si slip,iar fetitele o rochita. venea toata familia la plaja cu umbrela de soare si scaune pliante-simpatici rau

cam atat pentru prima postare. o sa revin cu detalii despre experienta marocana cat de curand

p.s pt sugestii, opinii, intrebari lasati un comm aici sau pe fb sau cand ne vdm putem vorbi :p