visiting my hometown

Christ is Risen!

Last Sunday we celebrated the Resurrection of Christ and like the majority of students/ young families, I went to my hometown where time stopped. All is the same, the people, the relations between them, the city, the nature, the city spirit.

What I like when I go home is that I remember about myself in highschool and it was a period of revelations for me and I can not forget it.

I like to share with you some photos that I took this year.( I use my father's camera, sry for the date appearance)

 Delicate dandelion! Make a wish!

Read more!

post erasmus

we came back from the erasmus experience, but we establish a new meeting at the country side somewhere in Alba Iulia where we've done a workshop. you can see that we had a lot of fun :)


Am venit din calatoria minunata ce a durat aproximativ 6 luni si am ajuns din nou la ceea ce stiam noi mai bine sa numim acasa. Am cunoscut oameni la fel de minunati precum locurile pe care le-am vazut. Dupa o perioada nu foarte indelungata am stabilit o intalnire post erasmus unde altundeva decat la Pianu de Sus la Cristina. A fost ca o scoala de vara :) unde am invatat sa pictam

 

you can try this at home. all you need is a bottle of wine, an  empty one:), then you have to clean it in water, take some acrylic paint, imagine or look for something that you want to paint and let the fun begin :)

after we finished  the bottles(to paint them not to drink  :))),we paint a traditional object

p.s sunt fooarte bucuroasa ca maine vine raz acasa asa ca trebuie sa-i pregatesc o surpriza. inca nu am nicio idee, dar o sa fac ceva dragut si o sa impartasesc cu voi rezultatul. sper sa nascocesc ceva ca nu mai am multe ore la dispozitie.

pana data viitoare va las cu sfatul: sa nu lasati nicio zi sa treaca fara sa  zambiti  macar o data :) Read more!

timpul plecarii....

e timpul sa plecam de aici de unde am numit <casa> pentru aproximativ 5luni de zile. si da..m-am acomodat surprinzator de bine. nu stiu carui fapt datorez aceasta realizare,dar m-am adaptat mai bine decat in primii ani de Timisoara, m-am simtit mai...acasa....

si ieri a fost momentul cand a trebuit sa impachetam lucruri stranse, aduse, primite, cumparate si sa le trimitem la cealalta casa, casa-mama. si am avut nici mai mult, nici mai putin de 201 kg, DAR am fost 5 persoane, ceea ce e destul de rezonabil.
cam asa arata

asta e rezultatul si rezumatul celor 5 luni si jumatate petrecute in minunata si calduroasa Sevilla

Read more!

oamenii si ploaia



lluvia en sevilla semana santa

,,în Spania nu plouă mult''...aș fi zis înainte de a ajunge aici, dar anul acesta, nu știu cum se face, dar a plouat f mult și binențeles că oamenii chiar nu știu cum sa interactioneze cu ploaia (oamenii din sudul spaniei, ma refer). in susținerea afirmației mele aș avea câteva argumente:
1. spaniolii nu prea dețin umbrele, iar dacă le dețin, sunt cumpărate de la chinezi și sunt de unică folosință
2.când apa se adună pe o folie de plastic care protejează clienții unei terase, nu verși apa chiar pe ei, chelner fiind
3.când vrei să scurgi apa stransă, aduci o galeată mai mare decât cea mai mare cutie de finetti
sunt doar cateva exemple...

dar nici ploaia nu se lasă mai prejos, es decir, într-o bună zi mă hotarăsc să duc niște cărti la bibliotecă. dimineața e prea dimineața să faci ceva, așa că am lasat-o pe mai târziu, dar ..mai târziu ploaia și-a arătat toata frumusețea cu nori mari, gri, cu gheata..tot ce se cuvine ei.
nu a tinut mult spectacolul acesta că soarele s-a și strecurat și a absorbit toate băltile lăsate.
bun!, imi spun, acum pot merge la bibiloteca!...până mă gandesc, până mă razgândesc, până iar  mă gândesc; ba cu ce să mă imbrac, ce papuci am, în ce să pun carțile ...a trecut ,,un pic'' de timp. până la urmă am izbutit să ies din casă și la jumătatea psihologică a drumului a început ploaia.
la început timid,câțiva stropi, apoi dintr-o dată ca și cum îngerii au scăpat din cer o găleata cu apă. de mine nu era așa grav, dar cărțile..cărțile erau prețioase. m-am adăpositit, am ținut geanta strâns în brațe și când am intrat în școală...mda..ploaia s-a oprit...capricioasă ploaia asta.

Read more!

autobusul 6

inainte de a-mi lua bicicleta, mijlocul de locomotie pentru distante mai lungi era autobuzul..asta pana sa invatam un pic orasul ca apoi sa o luam pe jos..mda..o ora jumate de mers pe jos pentru a ajunge din locurile misterioase ale lui jose pana la noua casa...dar asta e o alta poveste care necesita o alta data de expunere

autobusul 6 e primul prieten pe care mi l-am facut aici. M-a asteptat atunci cand am ajuns la 5 dimineata in Sevilla..ora asta e prea devreme sa fie tarzie si prea tarzie sa fie devreme, deci eram intre ciocan si nicovala...asa ca l-am luat de bun pe autobuzul 6, am urcat, nu am mai pus intrebari ci am avut incredere in el...m-a dus sa vad podul lui Calatrava, sa vad scoala unde voi studia, sa vad zona unde voi locui, dar din prea mult zel am ramas prea mult cu el si trebuia sa ne despartim mai devreme, totusi pana la urma m-a lasat unde trebuie si la ora perfecta...
autobusul 6 e cel care ma aduce acasa, cel care ma lasa la scoala, cel care ma duce la biserica , cel care mi-a aratat dealurile (la care visez sa merg cu noua bicicleta) atunci cand stada a fost inchisa pentru maraton
e cel in care l-am intalnit pe omul cu cea mai triunghiulara fata, cel in care am vazut unghii taiate pe jos, e cel care imi ia de fiecare data 62 de centi, e cel in care mi-am pierdut un biletel si cel in care ma intalneam cu negrul ce se dadea cu o statie mai repede jos, desi stam in acelasi cartier
...e cel care ma face sa gandesc la viitor
...e cel care ma va conduce la gara cand voi pleca... Read more!

vizite si iar vizite

nu vreau să fac din acestă mică pagină un jurnal de călătorie, dar nu știu cum se face că doar când sunt plecată postez câte ceva. este și cazul de față. Acum sunt pentru 6 luni în Spania. Nu, nu am venit la muncă-deocamdată incă pot să mă bucur de luxul de a fi studentă- am primit o bursă de studiu la Sevilla, un oraș din sudul Spaniei. Încă nu am simțit locul, pe cât am simțit oamenii și obiceiurile lor. Și că tot a venit vorba de obiceiuri nu pot să nu pomenesc despre sevillieni sau spanioli. nu am încă doctorat despre spania, doar la primul contact au rezultat niște concluzii: - au gresie peste tot, asta e ok vara, dar iarna, iarna ce te faci? noi stăm in casă, ni se pare friiig, ne imbrăcăm și când iesim afară parcă e primavară---->>>in casă e muuuult mai frig decât afară.
-nu avem cu ce să ne încălzim..noțiunea de frig pe aici nu prea exista---->>> nu au calorifere, au doar aparate de aer condiționat, suflătoare sau niște chestii ce le agati sub masă,pui o fața de masă groasă peste și stai cu picioarele acolo, dar daca te-ai mișcat până la bucătărie sau baie-ești înghețat....sper că la vară nu o sa fie reversul...
-tot din cauza climei, ferestrele sunt mici, mici de tot și asta nu e suficient, mai pun si o tonă de draperii incât se face de-a dreptul noapte in casă, dar am venit noi si am redecorat :D
vara ma gandesc ca e benefică aborarea asta, dar iarna sa stai cu draperiile trase si cu jaluzelele...nu stiu ce să zic
-spaniolii vorbesc foooooarte repede, mai ales pentru mine care vin din ardeal..pff
-sunt niște pupăcioși...de fiecare dată când se văd/ te văd merg/vin să se/te pupe și eu cum sunt o pupaciasă din fire (not) și culmea e că se pupă și invers prima dată pe obrazul drept apoi pe stângul
-au perne lungi si mici ca si lățime.nu-s pătrate,nu-s dreptunghiulare, is ca un maț. sunt cât ține patul de lungi, dacă e pat de 2 persoane, atât e și perna. și nu, nu sunt decorative.
-paturile sunt foarte inguste față de cum sunt la noi.dacă mă intorc pe o parte risc să cad jos dacă nu stau central.

cam atât deocamdată, probabil că o să mai adun alte lucruri neobișnuite pentru mine pe parcursul șederii mele aici...poze mai incolo când netul o să meargă mai bine...miss my home already Read more!

Morocco trip

nu am mai scris demult si mica mea evadare din european pare atat de indepartata incat nici nu-mi vine sa cred ca am trecut pe acolo. incerc sa-mi reamintesc atmosfera si firul lucrurilor,dar imi vine destul de greu. o sa incep sa povestesc de a doua destinatie din Maroc si anume Marakech. am luat autobuzul din Agadir....fumosul Agadir si am plecat la un drum de 4 ore. M-am desprins destul de greu de acest oras in care toti isi aminteau de tine: cand mergeai la plaja intalneai aceeasi oameni care stateau in bataia brizei, aceeasi vanzatori ambulanti care te salutau si iti multumeau pentru afacerea incheiata de fiecare data cand isi faceau rondul, chelnarii te stiau si iti urau o zi buna inca de la cativa metri distanta hmmm..visez cu ochii deschisi apusurile si lasarea serii, daaaar intorcandu-ne la Marakech am ajuns seara, am luat un taxi negociat care ne-a dus la medina. mda, am stat in medina; am vrut sa traim autentic. stateam in fata unui zid vechi si a unui portal la fel de vechi, am intrat in tesutul incurcat al medinei si acum incotro? drept inainte ca macar stii sa te intorci. am intrebat niste fete despre adresa la care trebuia sa ajugem, erau fete emancipate cu scutter si blugi, dar au venit niste baieti binevoitori care ne-au aratat drumul, iar noi nu aveam decat sa-i urmam. Maaaaare greseala. daca cei in varsta sunt buni negociatori, cei mici sunt buni afaceristi. ne-au dus pe stradutele intortocheate ale medinei.inima mi s-a facut cat un purice cand am intrat pe o straduta ingusta si intunecata, dar macar il aveam pe domnul ghidus in stanga mea si am putut sa-i spun ,, mergem in cerc''. atat am putut articula in momentul acela. dupa stanga, stanga, dreapta fata si iar dreapta am ajuns la riadul unde eram cazati. bineinteles ca a trebuit sa ne platim carausii. multumiti ca am ajuns cu bine ne-am facut datoria si apoi am intrat in hotel. am primit si o harta si am vazut cat de mult am ocolit.drumul era de 5 minute maxim de la intrarea in medina,iar noi am facut juma' de ora. Impresionati de frumusetea riadului, am uitat relativ usor de cele intamplate. era o atmosfera de poveste in locul in care locuiam. plutea in atmosfera romantismul si vechile povesti aproape uitate.

A doua zi am plecat sa vizitam orasul vechi. am iesit din holtel si acum incotro? aveam o harta dar nici macar sa o tinem corect in mana nu stiam. si erau asa de multe stradute pe care o puteam lua.le-am incercat pe toate.unele erau fundaturi.pana la urma ne-am aventurat pe o posibila cale buna si am tot mers.ca sa ne fie mai usor am iesit din cetate si am mers pe langa zidurile ei. am ocolit destul de mult, dar era calea cea mai sigura de a a junge undeva. era fascinant sa vezi arhitectura locului si caracterul oamenilor,dar era asa de obositor si aici caldura se simtea destul de bine pentru ca nu mai batea briza ca la Agadir. peste tot erau masini si mai ales scutere de care trebuia sa te feresti pentru ca mergeau foarte tare. am ajuns la amiaza inapoi la riad si am cazut franti de oboseala. mai mult oboseala psihica pt ca era o lume noua in care nu stiam daca esti in siguranta sau nu.totul era ca in piata iosefin,daca pot face o comparatie, dar pana la urma am vazut ca erau civilizati, nu a fost nicio problema,era foarte sigur, dar mi-a luat un pic de timp pana sa si simt asta. pe zi ce trecea invatam tot mai mult stradutele intortocheate si incepeam sa ma simt mai sigura pe mine. e o experienta unica si autentica. am vizitat medrese, mormintele fondatorilor marrakechului, soukurile. o multime de lucruri frumoase. ce era interesant e faptul ca si cea mai darapanata casa avea usa decorata si ferestre cu fier forjat. atentia pentru detalii e cu adevarat specifica lor.

Read more!

one way ticket

m-as intoarce in Maroc in orice clipa. au fost niste zile minunate, chiar daca la inceput am fost sceptica in ceea ce priveste locatia in care urma sa merg; cu 2 zile inainte de a pleca era sa contramandez totul, dar multumesc lui Dumnezeu ca nu am facut-o pentru ca am trait clipe minunate.

Dupa o noapte imposibila si un zbor de 2 ore precedat de unul de 4 ore, am ajuns in Marrakech. Am stat in gara si am baut o bautura minunata. se numeste oranciok si e frappe,iar la baza are sirop de portocale si un strat de caramel.Îmmmmm, normal ca salivez acum :)

mergand mai departe, am luat autocarul spre Agadir. Ajunsi acolo nu stiam in ce parte sa o luam ,dar au venit altii la noi pentru a ne indruma sau a oferi un taxi. pana la urma am acceptat taxi, pe care a trebuit sa il negociem,bineinteles. pe drum erau o multime de blocuri in constructie si un peisaj destul de dezolant ,descurajator si toate cuvintele cu de. mi-am zis in gand asta e! mi-a trebui maroc no tine-te bine,domnisoara, aaa..doamna. cu cat ne afundam in oras cu atat parea sa fie mai bine: constructii terminate, unele chiar luxoase si foarte luxoase. la hotel nimic de reprosat.cat se poate de european. ne-am trezit de dimineata pentru maroc :P (pt ca fata de noi sunt cu 3 ore in urma) si am mers sa luam micul dejun. meniul era in franceza, chelnerii vorbeau franceza, toata lumea vorbea franceza, noi stiam sa zicem merci. am comandat un mic dejun marocan si unul european. asteptam noi un timp relativ scurt si vedem un chelner cu o multime de chestii ce trebuia sa le serveasca si vedem ca vine la noi si pune pe masa omleta cu branza, doua clatite cu o chestie dulce cu gust de halva, pahar cu suc natural de portocale, si un frappe.asta era dejunul meu, iar Raz a primit : vedeti in poza ce e pe langa :p ne saturam ca la un pranz copios

in fiecare dimineata aratam asa-nu o sa uit prea curand micurile dejun

Am ajuns in sfarsit pe plaja,dupa ce am ocolit jumate de oras pt a ajunge la ea pt ca domnul ghiduș are o intuitie de invidiat,ca de! doar e meseria lui si stie mai bine, dar am zambit frumos dupa ce m-am descaltat si printre degete ma gadila nisipul asaaaa de fin. ce era ciudat e ca fluxul si refluxul era atat de mare incat te plictiseai sa mergi seara la apa din cauza ca se retragea f mult

era o plaja comuna pentru turisti si localnici si puteai vedea langa europeni in slip minuscul o familie marocana; barbatii aveau pantaloni scurti si femeile erau toate imbrobodite.baieteii aveau chiar si slip,iar fetitele o rochita. venea toata familia la plaja cu umbrela de soare si scaune pliante-simpatici rau

cam atat pentru prima postare. o sa revin cu detalii despre experienta marocana cat de curand

p.s pt sugestii, opinii, intrebari lasati un comm aici sau pe fb sau cand ne vdm putem vorbi :p

Read more!