autobusul 6

inainte de a-mi lua bicicleta, mijlocul de locomotie pentru distante mai lungi era autobuzul..asta pana sa invatam un pic orasul ca apoi sa o luam pe jos..mda..o ora jumate de mers pe jos pentru a ajunge din locurile misterioase ale lui jose pana la noua casa...dar asta e o alta poveste care necesita o alta data de expunere

autobusul 6 e primul prieten pe care mi l-am facut aici. M-a asteptat atunci cand am ajuns la 5 dimineata in Sevilla..ora asta e prea devreme sa fie tarzie si prea tarzie sa fie devreme, deci eram intre ciocan si nicovala...asa ca l-am luat de bun pe autobuzul 6, am urcat, nu am mai pus intrebari ci am avut incredere in el...m-a dus sa vad podul lui Calatrava, sa vad scoala unde voi studia, sa vad zona unde voi locui, dar din prea mult zel am ramas prea mult cu el si trebuia sa ne despartim mai devreme, totusi pana la urma m-a lasat unde trebuie si la ora perfecta...
autobusul 6 e cel care ma aduce acasa, cel care ma lasa la scoala, cel care ma duce la biserica , cel care mi-a aratat dealurile (la care visez sa merg cu noua bicicleta) atunci cand stada a fost inchisa pentru maraton
e cel in care l-am intalnit pe omul cu cea mai triunghiulara fata, cel in care am vazut unghii taiate pe jos, e cel care imi ia de fiecare data 62 de centi, e cel in care mi-am pierdut un biletel si cel in care ma intalneam cu negrul ce se dadea cu o statie mai repede jos, desi stam in acelasi cartier
...e cel care ma face sa gandesc la viitor
...e cel care ma va conduce la gara cand voi pleca...